Despre dezlegarea de cununie pe care o face biserica

   Zilele acestea ziarul Unghiul mi-a adresat câteva întrebări despre dezlegarea de cununie pe care o face biserica:

1. Se spune că „Ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă!“. Atunci cum putem să explicăm toată procedura de dezlegare a cununiei?

Orice căsătorie încheiată cu observarea tuturor condițiilor care-i dau ființa legală, fie în viața civilă sau de stat, fie în cea bisericească, este destinată să dureze întreaga viață a celor care o încheie. Legătura ce se stabilește prin căsătorie nu poate să înceteze în mod normal decât prin decesul unuia dintre soți sau prin decesul amândorura. În cazul acesta, căsătoria încetează să mai existe, sau iși pierde ființa legală și cel rămas în viață are posibilitatea de a se recăsători fără a cere actul de Dezlegare a Cununiei.

În cazul însă când intervin alte cauze care fac imposibilă păstrarea și continuarea legăturii matrimoniale între soți, atunci această legătură nu înceteaza totuși de la sine, ci poate fi desfăcută după anumite rânduieli, printr-un act legal emis de către stat, care se numește despărțire sau divorț.

Mai întâi, Biserica a admis divorțul pentru un singur motiv și anume pentru acela pe care îl socotește ca atare și Mântuitorul Însuși: și anume adulterul. În cazul acestuia, despărțirea căsătoriei nu întâmpina nici un fel de greutate sau împotrivire din partea autorității bisericești. În cazul altor motive însă, care puteau fi oricât de grave, Biserica s-a împotrivit întotdeauna divorțului, ținând la trăinicia căsătoriei, după cuvântul Domnului ca: "ceea ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă" (Mat. 19, 6), și după cunoscutele rostiri ale Sf. Ap. Pavel: "legatu-te-ai cu femeia, nu căuta despărțirea" (I Cor. 7, 27) și apoi: "celor căsătoriți, nu eu, ci Dumnezeu le poruncește: femeia să nu se despartă de bărbat" (I Cor. 7, 10).

Vorbind despre împrejurările vieții la care s-a ajuns în zilele noastre vedem că unii soți pleacă peste hotare și nu mai revin, sau multe alte cazuri care în centrul divorțului persistă elementul plecării peste hotare. Vedem cum un soț moare în fața celuilalt chiar ajungând că nu mai răspunde la telefon și convine de a divorța la Starea Civilă.

2. De unde începe procedura de desfacere a cununie, eliberarea certificatului și ce semnifică ea?

Procedura de dezlegare a cununiei începe din momentul ce persoana care a fost căsătorită legal, fiind înregistrată la Starea Civilă, apoi cununată în biserică, trecând prin neînțelegerile pe care le au avut și divorțând legal, au actul de divorț. Soții conștienți au decis că celălalt soț pentru el a murit și vrea să-și continuie viața mai departe, tânăr fiind și cu dorința de a se recăsători.

E cel mai bine când familiile în dificultate a vieții și cu pornirea spre divorț de a veni și a discuta cu preotul sau episcopul locului, pentru soluționarea problemelor și menținerea familiei, fiindcă la început totul a pornit din gragoste și trebuie de depistat problemele care a stins acea dragoste. Cu părere de rău astăzi oamenii apelează la preot doar când doresc să se recăsătorească cu o altă persoană și atunci și este îndreptarea spre episcopie spre a cere binecuvântare la a doua sau a treia căsătorie.

3. De cât timp se eliberează certificatul și de ce a fost necesară instituirea acestei practici?

În viața bisericească, pronunțarea divorțului a fost de competența mai multor organe de-a lungul istoriei, începând cu episcopul și cu proții săi, trecând apoi la horepiscopi, iar mai târziu la unele instanțe eparhiale și mitropolitane. Procedura de judecare a cauzelor de divorț a luat amploare și s-a orientat după procedura judecării altor cauze de către instanțele bisericești. Aceste instanțe au durat timp îndelungat și ele se mai păstrează după modelul instanțelor organizate în acest scop la patriarhia din Constantinopol, în toate Bisericile de limba greacă, se judecau chestiunile civile, inclusiv în cele matrimoniale, adică în toate chestiunile litigioase în legătură cu căsătoria, logodna, dota, moștenirile și firește, divortul. Astfel de instanțe judiciare au existat și în Biserica noastra pâna în epoca lui Cuza Voda și s-au numit dicasterii, adică judecăți sau instanțe de judecată.

Este de menționat cazul special al Bisericii din Grecia, unde numai căsătoria religioasă produce toate efectele juridice și unde toate chestiunile litigioase în legătură cu căsătoria și divorțul se mai găsesc în competența instanțelor judiciare bisericești, care se numesc dicasterii, după vechea terminologie bizantină. Aceasta nu împiedica însa ca pentru neortodocși, competența respectivă să revină instanțelor civile ale Statului.

Indiferent prin câte faze a trecut modul de organizare a procedurilor de divorț în trecutul Bisericii în genere sau a noastre în special, aceste proceduri au cuprins totdeauna doua etape sau doua faze și anume:

1. o procedură de investigare și de anchetă, cu care era împreunată și aceea de împăcare, adică procedura prin care se încerca stăruitor împăcarea soților învrăjbiți ăi porniți spre divorț. În Biserica noastră, mai demult, organul însărcinat cu îndeplinirea acestei prime forme a procedurii pentru divort era protopopul;

2. o procedură de judecare a cauzelor de divorț în fața instanței sau dicasteriei eparhiale ori mitropolitane, instanța formată din clerici corespunzători și prezidată de episcop sau când nu o prezida episcopul, acesta aproba numai sau respingea hotărârile instanței. În cazul când se admitea motivul de divorț și divorțul se pronunța, se întocmea un act oficial de divorț, numit "carte de despărțenie", pe care o emitea episcopul și prin care se arăta motivul divorțului, iar căsătoria era declarată desfăcută.

4. Cât durează această procedură, ce acte trebuie să prezinte persoana?

Persoana care deja are divorțul civil, prezintă actul ce confirmă acest lucru, prezentând și buletinul de identitate și Certificatul de Cununie. În baza acestor acte, se duce discuția cu persoana în cauză, în urma cererii depuse și a cercetării cazului se omite de către episcop o rezoluție a cauzei pe numele persoanei.

5. E necesar ca ambii foști soți să obțină acest certificat ori doar unul?

E necesar să se apropie cei care au dorința de a se recăsători și nu cei care divorțează, fiindcă îngăduința de a te cununa a doua oară nu se dă pentru fosta familie și anume persoanei în cauză. Sânt cazuri când soții au divorțat civil și au primit și îngăduința de a se cununa a doua oară, dar peste un timp au revenit la familia lor inițială și atunci nu mai este necesar de a se Recununa, fiindcă propriuzis dezlegarea nu rupe cununia, dar dă posibilitate de a se căsători cu o altă persoană și nu trăiește în desfrâu.

6. Țineți evidența acestor certificate în vreun registru?

Absolut toate actele sânt înregistrate cu un număr de înregistrare și se păstrează în registru ca act de ieșire a episcopiei. Actul dat este prezentat la biserica unde persoana dorește să se cunune.